Saxofonistul și compozitorul Nicolas Simion a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică, 30 august 2026, la vârsta de 67 de ani. Artistul susținuse cu doar câteva ore înainte ultimul său concert, la Brașov.
Născut pe 15 iunie 1959 în Dumbrăvița, județul Brașov, Nicolas Simion și-a construit cariera internațională pornind de la muzica tradițională transilvăneană. A cântat la saxofon, clarinet bas, taragot și flaut, iar stilul său a combinat jazzul modern cu folclorul românesc.
Ultima apariție publică a avut loc sâmbătă, 29 august, la Pavilionul Waldkafe din Brașov. Simion a urcat pe scenă în cadrul evenimentului „Summer Nights – Nicolas Simion & Friends”, programat de la ora 20:00, alături de Ștefan Rus și Teodora Beleaua.
De la Brașov la Köln
Muzicianul a început să studieze la zece ani, la școala de muzică din Brașov. A absolvit Conservatorul din București în 1983, unde a studiat dirijatul cu Constantin Bugeanu și compoziția cu Nicolae Coman.
În prima parte a anilor ’80, a fondat formația Opus 4 împreună cu pianistul Mircea Tiberian și saxofonistul Dan Mândrilă. Grupul a devenit una dintre formațiile importante ale jazzului românesc și a participat la festivaluri de la Varșovia și Berlinul de Est.
În 1988, Simion a plecat din România după ce a participat la festivalul Jazz Jamboree de la Varșovia. S-a stabilit mai întâi la Viena, la începutul lui 1989, unde a intrat în circuitul occidental și a colaborat cu artiști precum Art Farmer, Leo Wright, Idris Muhammad, Jim Pepper, Harry Sokal și Christian Muthspiel.
Primul său album realizat în Occident, „Black Sea”, a fost lansat în 1992. În Austria a primit premiul Theodor Körner pentru „The Unfinished Square”, o lucrare de balet comandată de Ministerul Culturii de la Viena. Din 1998, Kölnul a devenit baza sa profesională.
De-a lungul carierei, Nicolas Simion a lucrat cu Mal Waldron, Tomasz Stańko, Lee Konitz, Charlie Mariano, Archie Shepp, Dusko Goykovich, Ed Schuller, Lonnie Plaxico, Florian Weber și János Kőrössy. Cu Mal Waldron a înregistrat în duo și în cvartet, iar alături de Tomasz Stańko a realizat albumul „Transylvanian Dance”.
Un repertoriu cu rădăcini românești
Simion spunea că muzica auzită în copilărie, la nunți și sărbători, i-a influențat decisiv identitatea artistică. „Muzica aceasta populară mă mișcă într-un mod absolut natural, este parte din mine”, explica el într-un interviu acordat în Germania.
În 2015, a primit WDR Jazzpreis, la categoria improvizație. Radiodifuziunea publică vest-germană l-a descris atunci drept un muzician care a creat legături între jazz, muzica lumii și tradiția folclorică românească.
Pe lângă activitatea scenică, Nicolas Simion a predat saxofon la o școală de muzică din apropierea Kölnului. „Activitatea de profesor de muzică (…) este o chestie pe care trebuie s-o faci la un moment dat, trebuie să lași ceva celorlalți, să le dăruiești din experiența ta”, spunea artistul, care se definea înainte de toate drept „instrumentist, saxofonist și compozitor de jazz”.
A fondat casa de discuri 7Dreams Records și a publicat peste 25 de albume. Printre proiectele sale s-au numărat și înregistrări istorice cu Richard Oschanitzky, János Kőrössy și Johnny Răducanu, recuperate din arhivele Radio România și Electrecord.
Într-un interviu din 2012, Simion descria jazzul drept o muzică spontană și creativă, în care personalitatea artistului devine vizibilă. Întrebat cum ar fi lumea fără jazz, a răspuns: „ca lumea fără poezie”.
Moartea sa lasă în urmă o carieră de peste trei decenii, desfășurată pe scene internaționale, dar legată permanent de sonoritățile Transilvaniei. Ultimul concert al lui Nicolas Simion a avut loc la Brașov, la câteva zeci de kilometri de Dumbrăvița natală.