Negocierile politice pentru noua Lege a salarizării bugetarilor s-au încheiat fără un acord, iar România va pierde 770 de milioane de euro din PNRR. Președintele Nicușor Dan a anunțat că cele patru partide din fosta coaliție și-au asumat eșecul, după patru luni de discuții mediate de Administrația Prezidențială.
Din punct de vedere tehnic, proiectul este aproape finalizat, însă adoptarea lui trebuie să aibă loc până la sfârșitul anului. Legea va trebui să respecte plafonul de cheltuieli salariale convenit cu Comisia Europeană, chiar dacă jalonul aferent nu mai poate fi îndeplinit la termenul inițial.
Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, a susținut că responsabilitatea principală aparține PSD. „Cine este principalul vinovat al acestui eşec? Răspunsul este unul singur: PSD”, a scris acesta într-un mesaj public.
Criticile sindicatelor și ale partidelor
Cele cinci confederații sindicale acuză formațiunile politice că au amânat redactarea legii și au împins jalonul către ultima cerere de plată transmisă Comisiei Europene. Sindicatele susțin, de asemenea, că proiectul conține în continuare erori importante și nu poate sta la baza unei reforme echitabile și sustenabile în sectorul public.
Liderul PSD, Sorin Grindeanu, l-a acuzat pe premierul Ilie Bolojan că nu poartă un dialog real și transferă asupra populației costurile invocând reforma, deficitul și obligațiile din PNRR. Social-democratul a precizat că partidul său acceptă necesitatea unei reforme, dar cere o lege care să corecteze inechitățile existente.
Ilie Bolojan a replicat că PSD a compromis, „în mod iresponsabil și populist”, atât accesul la cele 770 de milioane de euro, cât și șansa de a introduce ordine în sistemul de salarizare. Premierul a afirmat că trei miniștri PSD ai Muncii nu au reușit să finalizeze proiectul început în 2022, în pofida numeroaselor consultări din acest an.
Pîslaru a spus că a preluat interimatul de la Ministerul Muncii în aprilie, pentru a contribui la îndeplinirea unui jalon important din PNRR și datorită experienței sale tehnice în domeniul salarizării publice. El a admis că, spre deosebire de alte dosare dificile din PNRR, în acest caz nu a reușit să obțină un acord.
Calculele pentru noua lege
Potrivit ministrului interimar, proiectul a fost construit pornind de la limitele bugetare și de la angajamentul României de a-și disciplina finanțele publice. El a susținut că inițiativa urmărea să repare dezechilibrele produse de aplicarea incompletă a Legii nr. 153/2017, nu să ofere majorări salariale generalizate.
Pîslaru a arătat că Legea 153/2017 a fost pusă în aplicare în proporție de aproximativ 60%. Între timp, legile speciale și modificările punctuale ar fi multiplicat sporurile și diferențele dintre categorii, transformând sistemul unitar într-o competiție pentru influență politică.
Ministrul a prezentat mai multe etape ale calculelor financiare:
- proiectul inițial a fost construit în limita unui buget de 8 miliarde de lei;
- după verificările cu Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană, plafonul considerat posibil a urcat la 12,1 miliarde de lei;
- după reevaluarea situației financiare a României, discuțiile s-au mutat către un buget de aproximativ 10 miliarde de lei;
- pretențiile sindicale cumulate depășeau 27 de miliarde de lei;
- mai mult de două treimi dintre cei peste 1,2 milioane de angajați din sectorul public ar fi beneficiat de creșteri, chiar dacă unele erau reduse.
În timpul consultărilor, Ministerul Muncii a analizat, împreună cu Ministerul Educației, un scenariu de 7,6 miliarde de lei pentru acest sector. Varianta ar fi ridicat coeficientul profesorilor din învățământul preuniversitar la 2,8, în apropierea nivelului de 2,9 solicitat de sindicate.
După evaluarea Moody’s din 7 august, când România a evitat la limită retrogradarea ratingului de țară la categoria „junk”, estimările privind banii disponibili pentru salarizare s-au schimbat. Concluzia a fost că sectoarele mari nu pot fi finanțate eșalonat, iar bugetul trebuie apropiat de 10 miliarde de lei.
În ultima variantă menționată de Pîslaru, educația ar fi primit 3,3 miliarde de lei, iar sănătatea 2,9 miliarde de lei. Împreună, cele două domenii ar fi reprezentat aproape jumătate din fondurile proiectului și ar fi vizat peste 500.000 de angajați.
Disputa privind legea din 2017
Dragoș Pîslaru a criticat modul în care a fost adoptată Legea salarizării nr. 153/2017. El a susținut că, la sfârșitul lui 2016, sindicatele au fost convinse să accepte o variantă estimată la 50 de miliarde de lei, deși calculele realizate în perioada guvernului tehnocrat indicau un cost de cel mult 32 de miliarde de lei.
În opinia sa, PSD ar fi încheiat atunci un acord cu SANITAS și cu sindicatele din educație, promițând majorări pe care bugetul nu le putea susține. Pîslaru a afirmat că, după aproape zece ani, legea a rămas aplicată doar parțial, iar inechitățile s-au accentuat.
El a mai spus că PSD a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021, când reforma trebuia finalizată inițial în 2023. Partidul ar fi contractat Banca Mondială pentru evaluări și calcule, apoi ar fi amânat dezbaterea până după alegerile din 2024.
După alegeri, potrivit lui Pîslaru, PSD ar fi lăsat un proiect semnat de ministrul Manole, estimat la 15,5 miliarde de lei și bazat pe o valoare de referință de 4.325 de lei. Ministrul interimar a susținut că suma depășea posibilitățile bugetare.
În perioada 2023-2025, PSD ar fi promis majorări de aproximativ 9 miliarde de lei pentru educație și ar fi discutat cu sindicatele din sănătate creșteri de circa 5 miliarde de lei, destinate gărzilor mai bine plătite și unor grile diferențiate în funcție de unități și specializări.
Reacția la presiunile sindicale
Pîslaru a afirmat că echipa sa a organizat consultări formale și a lucrat cu Banca Mondială la mai multe simulări. El a susținut că proiectul nu a fost conceput exclusiv pentru majorări salariale, ci pentru o repartizare realistă a banilor disponibili și pentru corectarea diferențelor dintre angajații publici.
Ministrul a criticat reacțiile SANITAS și ale sindicatelor din educație, pe care le-a descris drept „virulente şi, pe alocuri, violente”. El a spus că unele organizații i-ar fi transmis că nu contează sursa banilor și că toate resursele trebuie direcționate către membrii lor, situație calificată de Pîslaru drept „o formă de şantaj”.
În același timp, el a recunoscut că personalul de execuție din cultură are motive întemeiate de nemulțumire. Această categorie ar fi fost dezavantajată de creșterile proporțional mai mari acordate educației și de reducerea, în primele nouă luni din 2027, a valorii de referință la 4.000 de lei.
Pîslaru consideră că pentru angajații din cultură ar fi necesare amendamente care să restabilească un echilibru mai bun. El a încheiat susținând că România nu pierde doar fondurile europene aferente jalonului, ci și oportunitatea unei reforme coerente pentru profesori, medici, personalul sanitar, militari și celelalte categorii din sectorul public.