Premierul interimar Ilie Bolojan a solicitat marilor consumatori industriali să reducă voluntar consumul de electricitate, în special între orele 19:00 și 23:00, apelul extinzându-se și către populație. Măsurile vin pe fondul scăderii producției hidroelectrice din cauza secetei și a problemelor tehnice de la centrala nucleară de la Cernavodă, care obligă România să importe energie în orele de seară.
Realitatea statistică contrazice însă imaginea unei populații risipitoare. Consumul final de energie al gospodăriilor din România, raportat la numărul de locuitori, se situează mult sub media Uniunii Europene. Țara noastră face parte din grupul statelor cu cele mai reduse valori, alături de alte țări din sudul și estul continentului.
În 2024, media UE a fost de 507 kilograme echivalent petrol pe locuitor, în scădere cu 9% față de 2019. Indicatorul acoperă energia utilizată acasă pentru încălzire, apă caldă, gătit, răcire, iluminat și electrocasnice, fără a include transportul. Gospodăriile reprezintă aproximativ un sfert din consumul final de energie al Uniunii, iar peste 60% din energia folosită în locuințe este destinată încălzirii.
Veniturile românilor au crescut în ultimii ani, fără ca acest lucru să se traducă într-o apropiere proporțională de nivelurile de consum energetic din vestul sau nordul Europei. Potrivit datelor INS, venitul mediu lunar al unei gospodării a ajuns în primul trimestru din 2026 la 9.525 de lei, însă creșterea economică nu a generat un salt similar în consumul de energie.
Datele Eurostat includ toate formele de energie consumate anual, inclusiv gazul, lemnul, energia termică și electricitatea. Solicitarea Guvernului vizează strict electricitatea utilizată în anumite intervale orare, când producția internă nu acoperă cererea și România este nevoită să recurgă la importuri pentru a echilibra rețeaua națională.
Contextul arată astfel o populație care consumă deja puțin față de standardele europene, pusă totuși în situația de a reduce și mai mult în perioadele de vârf. Presiunea pe rețea rămâne o problemă de producție și infrastructură, nu neapărat de consum excesiv al gospodăriilor.