Rareș Bogdan avertizează asupra declinului partidelor tradiționale din Europa
Rareș Bogdan avertizează că partidele tradiționale europene pierd alegători, iar ascensiunea forțelor anti-sistem reflectă criza lor profundă din Europa.
de Marian Lupu
Adaugă Ziar de Buzunar ca sursă preferată pe Google
Europarlamentarul Rareș Bogdan susține că formațiunile tradiționale europene pierd contactul cu alegătorii și nu mai reușesc să răspundă problemelor sociale, economice și identitare. El și-a susținut analiza cu exemple din Germania, Franța, Italia, Olanda, Austria și Grecia, unde partidele consacrate au pierdut masiv din sprijinul electoral.
În opinia lui Rareș Bogdan, partidele mainstream au ajuns să funcționeze asemenea unor aspiratoare autonome: urmează un traseu prestabilit, se lovesc de aceleași obstacole și nu mai înțeleg cum să le evite. „Partidele tradiționale, clasice, partidele mainstream se prăbușesc în Europa. S-au rupt total de oameni, au întors spatele cetățenilor, nu mai reprezintă comunitățile”, a transmis europarlamentarul.
El acuză formațiunile consacrate că au devenit incapabile să recunoască problemele reale ale populației și că refuză să-și analizeze greșelile. Potrivit lui Rareș Bogdan, această atitudine a alimentat ascensiunea forțelor anti-sistem și a partidelor care contestă proiectul european.
Germania, exemplul principal
Rareș Bogdan consideră că evoluțiile din Germania ilustrează cel mai clar criza partidelor tradiționale. CDU/CSU și SPD obțineau împreună, în trecut, între 80% și 90% din voturile de la alegerile federale, însă sistemul politic german nu mai oferă aceeași stabilitate.
- SPD a coborât de la 40,9% în 1998, în perioada lui Gerhard Schröder, la rezultate de 13-15% în sondaje și la alegeri regionale recente.
- CDU/CSU, care se situa în era Angela Merkel între 35% și 41%, a scăzut sub 30% la alegerile din 2025 și era creditată cu aproximativ 20% în sondajele recente.
- AfD, lansat în 2013 ca formațiune eurosceptică, s-a transformat după criza refugiaților din 2015 într-un partid populist de dreapta, cu o platformă puternic anti-imigrație.
AfD a devenit a doua forță politică la alegerile federale din 2025 și a ajuns pe primul loc în sondajele naționale din 2026. Formațiunea conduce, de asemenea, în mai multe landuri estice, printre care Turingia, Saxonia și Brandenburg.
În septembrie 2026, partidul a obținut 43,8% în Saxonia-Anhalt, aproape dublându-și scorul față de scrutinul anterior, în timp ce CDU a ajuns la 17,2%. În Mecklenburg-Pomerania Inferioară, AfD a fost creditată cu 38,3%, SPD cu 35,4%, iar CDU cu numai 4,9%.
Măsurătorile realizate în noiembrie de cele mai mari șapte institute de sondare din Germania plasau AfD între 26% și 29%. Într-un asemenea scenariu, coaliția CDU/CSU și SPD nu ar mai dispune de majoritate parlamentară.
Europarlamentarul pune această evoluție și pe seama guvernărilor comune repetate dintre CDU și SPD, în perioadele 2005-2009, 2013-2017 și 2018-2021. CDU s-a apropiat de centru-stânga pe teme sociale și de mediu, în timp ce SPD a administrat reforme economice și ale pieței muncii contestate de o parte a propriului electorat.
Rareș Bogdan afirmă că alegătorii au ajuns să vadă cele două formațiuni drept „același partid de sistem”, fără o alternativă reală de guvernare. Astfel s-ar fi creat un spațiu liber atât în zona conservatoare, cât și în rândul muncitorilor tradiționali.
Decizii care au alimentat nemulțumirea
Criza migrației din 2015 este indicată drept unul dintre momentele decisive pentru ascensiunea AfD. Decizia Angelei Merkel de a menține frontierele deschise, susținută de SPD și contestată doar formal de aripa bavareză a CSU, ar fi amplificat nemulțumirile legate de presiunile asupra școlilor, locuințelor, bugetelor locale și securității.
În analiza sa, Rareș Bogdan critică și politica energetică a Germaniei. Renunțarea la energia nucleară, în paralel cu dependența de gazul rusesc ieftin, ar fi afectat industria grea, întreprinderile mici și mijlocii și puterea de cumpărare.
El mai reproșează partidelor tradiționale că au tratat cu superficialitate teme precum securitatea frontierelor, competitivitatea economică, birocrația Uniunii Europene și costurile tranziției verzi. Refuzul de a discuta public aceste probleme ar fi contribuit la transformarea lor în „prizonieri ai propriilor tabuuri”.
Partide ajunse la limita dispariției
Rareș Bogdan a enumerat mai multe formațiuni care au dispărut aproape complet din prim-planul politic sau au devenit marginale:
- PASOK, Grecia: partidul de centru-stânga a dominat politica elenă timp de aproximativ trei decenii și a obținut 43,9% în 2009. Acceptarea memorandumurilor de austeritate impuse de FMI, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană a dus la scăderea formațiunii la 4,7% în 2015. Ulterior, PASOK a recuperat parțial, ajungând la aproximativ 12-13%.
- Parti Socialiste, Franța: formațiunea asociată cu François Mitterrand și François Hollande a controlat președinția și majoritatea absolută din Adunarea Națională până în 2017. În 2022, candidata Anne Hidalgo a obținut 1,75% la alegerile prezidențiale, iar electoratul socialist s-a împărțit între tabăra lui Emmanuel Macron și stânga radicală.
- Les Républicains/UMP, Franța: moștenitorul gaullismului a fost afectat sever la prezidențialele din 2022, când Valérie Pécresse a primit 4,78%, sub pragul pentru rambursarea cheltuielilor de campanie. O parte importantă a alegătorilor și a cadrelor s-a orientat către Rassemblement National sau către formațiunile macroniste.
- Democrazia Cristiana și PSI, Italia: partidele care au dominat Italia postbelică au fost eliminate de pe scena politică la începutul anilor ’90, pe fondul scandalului Mani Pulite și al incapacității de a reforma statul. În ultimele decenii, Forza Italia și Partito Democratico au pierdut, la rândul lor, teren în fața Fratelli d’Italia, Ligii și Mișcării Cinci Stele.
Formațiuni erodate electoral
Într-o a doua categorie, europarlamentarul a inclus partide care nu au dispărut, dar au ajuns în zona irelevanței sau se confruntă cu pierderi majore de electorat.
- CDA, Olanda: formațiunea creștin-democrată a fost una dintre principalele componente ale coalițiilor olandeze din anii ’80 până în 2010 și a dat premieri precum Ruud Lubbers și Jan Peter Balkenende. Nemulțumirile legate de mediul rural, criza azotului și lipsa locuințelor au împins alegătorii spre BBB, NSC și PVV. CDA a coborât recent sub 4-5%.
- PvdA, Olanda: după alianța cu liberalii lui Mark Rutte și susținerea unor măsuri de austeritate, partidul a scăzut de la 24,8% în 2012 la 5,7% în 2017. Pentru a rămâne relevant, a ajuns să candideze practic pe o listă comună cu Verzii.
- ÖVP și SPÖ, Austria: cele două partide care au împărțit puterea la Viena timp de decenii, obținând în mod obișnuit între 35% și 45%, au ajuns la scoruri de aproximativ 20-25%. Gestionarea migrației și a inflației, precum și neîncrederea în instituții, au favorizat FPÖ, care a urcat pe primul loc în opțiunile electorale.
- FDP, Germania: formațiunea liberală, considerată mult timp partenerul de coaliție indispensabil pentru CDU/CSU sau SPD, a ieșit din Bundestag în 2013 și din nou în 2025, când a obținut 4,3%. Partidul a rămas sub pragul electoral de 5%, afectat de uzura acumulată în guvernele de coaliție.
Rareș Bogdan susține că declinul acestor formațiuni are o cauză comună: convingerea că notorietatea, aparatul de partid și rețelele teritoriale le garantează supraviețuirea. În opinia sa, alegătorii observă însă direct schimbările sociale și economice, iar ignorarea lor lasă loc partidelor care promit ruperea de vechiul sistem politic.


