Bâlbâiala nu este un indicator al nivelului de inteligență, atrage atenția psihologul logoped Adela Hus din Bihor. Sprijinul familiei și terapia de specialitate pot ajuta la diminuarea dificultăților de fluență, mai ales atunci când problema persistă după vârsta de patru-cinci ani.
În jurul vârstei de trei ani, întreruperile și repetările din vorbire pot apărea în mod firesc, deoarece copilul își dezvoltă vocabularul și încearcă să formuleze rapid ceea ce vrea să spună. „Cauzele bâlbâielii la copiii în jur de trei ani sunt fiziologice. Ei își însușesc limbajul și, neavând un vocabular foarte bine dezvoltat, apare această tulburare de ritm și fluență în goana lor după cuvinte. Nu este îngrijorătoare la această vârstă”, a declarat Adela Hus.
Dacă dificultățile continuă după patru sau cinci ani, este indicată o evaluare realizată de un specialist. La copiii mai mari, bâlbâiala poate să apară ori să se intensifice după experiențe cu puternic impact emoțional, cum ar fi venirea pe lume a unui frate, pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie și mutarea într-o altă locuință.
În anumite cazuri, înaintea începerii ședințelor de logopedie poate fi necesară și o evaluare medicală. Specialistul subliniază că părinții pot agrava involuntar problema atunci când îl corectează constant pe copil sau îi spun să vorbească mai rar și să nu se bâlbâie.
Cum poate fi sprijinit copilul
Adela Hus recomandă ca adulții să aibă răbdare, să nu termine frazele copilului și să îl lase să își exprime ideile până la capăt. Criticile și corectările insistente pot crește teama de a greși și îl pot face să fie excesiv de atent la felul în care vorbește.
Un climat familial echilibrat, un program previzibil și un model de vorbire calm pot reduce presiunea resimțită de copil. Bâlbâiala nu are legătură cu inteligența, însă prejudecățile, ironiile și teama de reacția celor din jur pot afecta relațiile sociale și încrederea în sine. „Bâlbâiala nu are nicio legătură cu inteligența. Pot fi persoane foarte inteligente care se bâlbâie, dar, din cauza fluenței afectate, pot fi excluse din grupuri sau se autoizolează”, a afirmat psihologul logoped.
Printre metodele utilizate în terapie se numără exercițiile de respirație și relaxare, vorbirea ritmată și folosirea cântecului. În timpul cântatului, bâlbâiala poate să se reducă sau să nu apară, deoarece atenția copilului se concentrează asupra altor elemente ale vorbirii. Același fenomen poate fi observat uneori atunci când copilul vorbește într-o limbă străină.
În funcție de situația fiecărui copil, logopedia poate fi însoțită de psihoterapie, mai ales dacă apar anxietatea sau teama de a comunica. Evaluarea individuală ajută la alegerea intervenției potrivite și la evitarea presiunii care poate accentua tulburarea.
Ziua Mondială a Bâlbâielii este marcată anual pe 22 octombrie și urmărește creșterea nivelului de conștientizare asupra tulburărilor de fluență, precum și combaterea discriminării persoanelor care se bâlbâie.